Despre sinucidere: Discurs asupra morţii liber alese

Cititorul familiarizat cu lucrările anterioare ale autorului, îndeosebi cu studiul Despre îmbătrânire (Uber das Altern), a cărui continuare directă ar putea fi regăsită în reflecţiile care urmează şi se referă la problema morţii liber alese, nu va avea  nevoie de o îndrumare prealabilă: ştie deja că volumul de faţă nu poate conţine nimic din ceea ce ar putea aduce de departe sau îndeaproape cu un demers ştiinţific.
Cel căruia, dimpotrivă, autorul îi este necunoscut va avea nevoie în chip onest de un avertisment. De pe urma consideraţiilor la care ne angajăm aici nim eni nu va ajunge la judecăţi asemănătoare
celor pe care şi le asumă cercetarea ştiinţifică a sinuciderii, aşa- numita suicidologie. Din acest volum nu va afla în ce ţară şi de ce tocmai în acea ţară se sinucid mai mulţi oameni în comparaţie cu o alta, nici nu va întâlni reflecţii substanţiale privind procesele (sau pre-mergerile) psihologice sau sociale care conduc la sinucidere. Cunoştinţele cititorului nu vor fi îmbogăţite cu alte statistici, volumul nu conţine nici reprezentări grafice care să ilustreze raţionamentele ştiinţifice, autorul nu a elaborat nicidecum un model de suicid.