Der weite Weg ins Ungewisse. Die Deportation der Deutschen aus Rumänien in die Sowjetunion

-1-
MEMORIA DEPORTĂRII (9)
Valurile deportării în arhivele istorice (9); Uniunea Sovietică în amintirea deportaţilor (21); Ţărmurile memoriei: povestea de viaţă, amintirea urmaşilor, memoria colectivă (26)

-2-
O PIEDICĂ ÎN CALEA UITĂRII LA REŞIŢA…(35)

-3-
UN CAZ LA PATRU VOCI (40)
Reşiţa – miezul memoriei (40)
Anton Ferenschutz (Germania) De la zvastica nazistă la crezul comunist (45); Maria Ferenschutz (Germania) Despre terapia uitării (68); Voichiţa Ferenschutz (Germania) Despre cărţile deportării (69); Ştefan Raicu (România) Deportarea, o istorie dezgropată după 1990 (70)

-4-
PRIMUL ŢĂRM: MEMORIA DEPORTAŢILOR (73)
Ignaz Bernhard Fischer, Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deportaţi din România în URSS (România) (73); Cazul Maria Așembrener:  patru ani de lagăr pentru un nume „nemţesc” (78); „Mi-au trecut, din greşeală, pe buletin: „etnic german” (78); „Unde merg atâtea suflete, mă duc și eu” (80); Rozalia Buttinger (România) „Pentru păcatele noastre ne-au dus...” (89); Ana Szucs (România) „M-am născut în Uniunea Sovietică şi nu-mi cunosc tatăl” (92); Elena Becker (România) „Aveam 20 de ani şi nu ştiam unde o să ajung” (94); Maria Frombach (România) „Am stat toată iarna în vagon și ne-am umplut de păduchi” (97); Rita Peter (România) „M-am îmbolnăvit şi m-au trimis acasă” (99); Ana Zgârdea, născută Feil (România) „M-am pregătit pentru o plecare de două săptămâni şi am stat aproape cinci ani” (101); Rozalia Bruner (România) „Acolo am trăit şi mi-am pierdut marea iubire” (105); Ana Mikowz (România) „Mi-am dat valiza cu haine doctorului să scrie că sunt bolnavă de inimă” (107); Gabriela Heiveis (România) „Destinul omului este în mâna lui Dumnezeu” (109); Alois Weill (România) „Un văr a murit acolo când i-au amputat pe viu piciorul îngheţat, iar o verişoară, cu boală de plămâni” (111); Magdalena Maria Geier (România) „Nu aveam ceas, nici calendar” (110); Rounald Wiest (România) „Câinii au mâncat din morţii noştri neîngropaţi bine în pământul îngheţat” (117); Ianoș Krcsmar (România) „Nu multora le-a fost dat să trăiască ce am trăit eu” (120); Ecaterina Coman, născută Klein (România) „Ce rău am făcut eu în România, de-a trebuit să mă dea afară din ţara mea?” (126); Victoria Sztika, născută Netzer (România) „Au murit de la mahoarcă, diaree cu sânge şi inimă rea” (139); Elisabeta Hoch, născută Loris (Germania) „Pe mine, românii m-au luat” (145); Ana Bauer, născută Graff (Germania) „Mai mulţi bani am primit pe haine decât pe cercei” (148); Barbara Klug (Germania) „Relaţiile cu rușii erau după cum aveai noroc” (151); Matilda Jica, născută Ehlinger (România) Cinci ani în Donbas (154); Ana Lungu, născută Kungl (România) Repatriată cu primul transport de bolnavi (166); Anna Leinhardt (Germania) „A trebuit să muncim încă din prima zi” (174); Elisabeth Glassmann, căsătorită Maltry (Germania) O repatriere neobişnuită: clandestin, pe jos, din Germania (177); Johann Noll (Germania) Blestemul NKVD-istului: „Să moară pe-aici!” (180); Katharina Gillich, născută Seidl (Germania) În mină, la o adâncime de 320 de metri (189); Nikolaus Barthold (Germania) „Norocul meu a fost că am prins imediat limba lor” (195); Hans Bohn (Germania) „Am fost dus într-un lagăr de pedeapsă deoarece am cântat cântece de Crăciun” (201); Franz Engel (Germania) „Am ajuns în spital după ce m-am ciocnit cu un cal în mină” (209); Mihai Butto (Germania) „În lagăr ne-au mâncat păduchii și ploșniţele” (217); Elisabeta Rudlof (Germania) „În timpul transportului mi-a degerat un picior, care mi-a fost bolnav toata viaţa” (221); Anna Frombach (Germania) Terorizată pe viaţă de „oamenii în uniformă” (224)

-5-
AL DOILEA ŢĂRM: MEMORIA FIILOR (225)
Elfrida Chvoika, născută Ruttar (România) Copiii din Urali: născută în lagărul Sverdlovsk (225); Johann Metzger (Germania) „Părinţii au plecat în deportare şi au lăsat doi copii acasă...” (232); Stefan Mlynarzek (Germania) „Mama l-a cunoscut pe tata în deportare iar eu sunt fructul iubirii lor...” (235); Martin Seifer (România) „Părinţii mei s-au cunoscut în deportare…” (238); Georg Safenauer (Germania) „Eram la școală când poștașul mi-a dat vestea că se întoarce mama” (240) 

-6-
AL TREILEA ŢĂRM: MEMORIA URMAŞILOR (243)
Emanuella-Luisa Schneider Kevelaer (Germania) Firimituri de pâine (243); Iuliane Becker, născută Weber (Germania) „Şi-aşa n-o mai deşteaptă pe sora mea…” (249); Walter Tonta (Germania) „Încrederea în statul român a fost zdruncinată prin această măsură represivă” (252); Karin Reinert (Germania) „Pe bunica mea foştii deportaţi o numeau «îngeraşul din Şimand»”… (254); Erika Renz (Germania) „Când s-a întors din deportare, bunicii i-a fost şi mai rău…” (259); Mansfeld Rudiger (Germania) „Nemţii din Banatul sârbesc au stat în Siberia până prin 59...” (261)

-7-
AL PATRULEA ŢĂRM: MEMORIA INTERVIEVATORULUI (263)
Paula Vesa (România) Exemplu viu (263); Andrada Bejan (România) Amintiri, sentimente şi resemnări (263); Anamaria Merce (România) Oamenii de poveste (264)

-8-
MEMORIA DOCUMENTELOR (265)