Tragatori si mistificatori. Contrarevolutia Securitatii in decembrie 1989

Prefaţă
Mulţumiri
Introducere
	De ce acum?
	Cum s-a ajuns aici?
	Ce urmărim?
	Structura cărţii
Scurt preambul despre caracteristicile poliţiei politice ceauşiste
	Tipologia dictaturii Ceauşescu
	Imperativul disimulării opoziţiei şi a represiunii. Tabuul totalitar
	Naţionalismul ceauşist
	A sesizat dictatorul nemulţumirea populară?
	Lupta de rezistenţă: scurtă introducere
	Misiunile şi modalităţile „luptei de rezistenţă”
Securitatea în miezul evenimentelor Revoluţiei între 15 şi 21 decembrie
	Anticipare şi pregătiri „de luptă”
	Evenimentele de la Iaşi din 14 decembrie
	Revoluţia de la Timişoara şi acţiunile Securităţii. Vedere de ansamblu
	Preludiul. Cazul Tőkés
	Vineri, 15 decembrie 1989. Scânteia Revoluţiei
	Sâmbătă, 16 decembrie
	Duminică, 17 decembrie
	Luni, 18 decembrie
	Marţi, 19 decembrie
	Miercuri, 20 decembrie
	Semnificaţia şi eroismul Timişoarei
	Joi, 21 decembrie. Propagarea Revoluţiei
Victoria Revoluţiei la Bucureşti
	Vineri, 22 decembrie. Dimineaţa hotărâtoare
	Simbioza Ceauşescu-Securitate şi imposibilitatea „diagnosticului”
	Retragerea Armatei în Bucureşti
	Sfârşitul jocului
	„Era încă preşedinte!”
	Convorbiri cu „flotila specială” a Direcţiei a V-a
	„Organizez rezistenţă la Târgovişte”
Planul luptei de rezistenţă a Securităţii
	Origini
	Invazia externă devine pretextul luptei de rezistenţă
	Organizarea luptei
	O redutabilă forţă militară conspirată. Arsenalul Securităţii conform documentelor găsite recent la CNSAS
	Gradul de militarizare al DSS conform revistei Securitatea
	Obiectivele luptei de rezistenţă a Securităţii
	Metodele de luptă
	O mărturie din interior asupra implicării şefului Securităţii în lupta de rezistenţă
Declanşarea acţiunilor teroriste şi diversioniste sau a luptei de rezistenţă
	Planificare şi improvizaţie
	Actele teroriste de la MApN
	Atacul asupra Televiziunii
	Iulian Vlad şi Ştefan Guşă au avut acces la mijloacele de comunicare operativă în CC
	Mărturia generalului Ion Hortopan
	Securitatea a folosit din plin armamentul începând din 22 decembrie 1989
	Iulian Vlad nu a dezarmat Securitatea
	Iulian Vlad a căutat să asigure armament pentru „lupta de rezistenţă”
	Terorişti securişti prinşi la Revoluţie, eliberaţi, apoi participanţi la Mineriadă
Acţiuni teroriste şi diversioniste pe tot „teritoriul ocupat de inamic”
	În Bucureşti
	Atacuri teroriste şi la alte unităţi militare din capitală
	Diversiunea asupra unităţilor militare, parte integrantă a „luptei de rezistenţă”
	Consiliul de Război din 23 decembrie 1989 şi evenimentele care au urmat la MApN
	Încercarea de decapitare a Revoluţiei. Cazul Trosca la MApN
	Continuitatea contrarevoluţiei. Aceiaşi „mascaţi” la Timişoara şi Bucureşti
	Lupta de rezistenţă a Securităţii în Sibiu
	Braşov
	Reşiţa
	Craiova
	Buzău
	Atacurile asupra unităţilor militare din Brăila
	Acţiuni diversioniste şi teroriste la Hunedoara
	Odiseea personală a lui Eduard Ursache, rănit la Revoluţie în Arad
Terorişti identificaţi drept cadre şi asociaţi ai Securităţii
	Definiţia termenului „terorist”
	Iulian Vlad îşi identifică teroriştii
	Concluzia generalului Nicolae Militaru coincide cu cea a lui Iulian Vlad
	Aceleaşi suspiciuni vin şi din partea generalului Ion Hortopan
	Raportul Popescu-Necşeşti coincide cu lista lui Iulian Vlad
	Scurtă incursiune în misiunile „patriotice” ale USLA
	O confirmare a identităţii teroriştilor din interiorul DSS
	Mărturiile lui Nicolae Militaru şi Silviu Brucan legate de rolul lui Iulian Vlad şi al Securităţii în lupta de rezistenţă
	Mărturia lui Dumitru Mazilu
Interesul şi scopurile posibile urmărite de Securitate
Armata sau Securitatea
	Motivul. Problema vinovăţiei pentru Timişoara (şi pentru cei 45 de ani de comunism)
	Încrederea dictatorului
	Misiunea instituţională. Posibilităţile strategice, umane, logistice şi de conspirativitate
Cine şi cum a putut coordona „lupta de rezistenţă” în zilele de 22-25 decembrie 1989
Ştergerea urmelor şi acoperirea crimelor
	Rolul nefast al procurorilor militari
	Dispariţia teroriştilor, a cadavrelor şi a mijloacelor de probă din spitale
	Intimidări şi ameninţări la adresa martorilor şi jurnaliştilor
	Procesele şi rechizitoriile trucate ale Revoluţiei
Mistificarea adevărului
	Mitul „amestecului străin”
	„Amestecul străin” a fost acoperirea lui Ceauşescu şi a Securităţii atât pentru represiunea cu muniţie de război, cât şi pentru lupta de rezistenţă
	Cine avea interes în mistificarea Revoluţiei?
Concluzie de etapă
	Dispreţul, frica şi ura poporului
	Frica Securităţii în decembrie 1989
	Teoria „complotului filosovietic” ca vinovat pentru diversiunea de după 22 este o aberaţie
	Invocarea autorităţii de lucru judecat pentru crimele de dinainte de 22 decembrie – o eroare judiciară elementară
	Datoria Parchetelor Militare
	Miza istorică şi juridică a dosarului Revoluţiei
ADDENDA
1. Mărturii care confirmă utilizarea gloanţelor şi armelor speciale de către teroriştii din Bucureşti
2. Diversiunea radioelectronică
3. Folosirea simulatoarelor de foc la Revoluţie
4. Numărul total al victimelor Revoluţiei
5. KGB-GRU şi „complotul filosovietic”
6. Cum a câştigat Securitatea războiul pentru istoria lui decembrie 1989. O analiză bazată pe probe a rechizitoriului din 5 aprilie 2019 din Dosarul Revoluţiei