Amintiri, vise, reflecții

Nota traducătorului

Prin această apariție li se oferă un document unic şi îndelung așteptat tuturor cititorilor care-1 iubesc pe acela care, prin personalitatea şi opera iui, a marcat profund epoca noastră, fiind, alături de S. Freud şi de A. Adler, unul dintre cei „trei mariˮ ai psihologiei secolului XX. Opera lui C. G. lung n-a influențat numai anumite școli psihologice, ci impresionează şi astăzi un cerc tot mai larg de oameni, care găsesc în ideile lui confirmări, sprijin, precum şi calea spre descoperirea conștientă a sinelui. În  vasta lui operă ce rămîne un monument ai secolului, el a știut să creeze o imagine a omului în plenitudinea sa de ființă culturală — o imagine depășind domeniul strict al psihiatriei şi întrând în cel al antropologiei, al antropologiei culturale.

Originalul lung ne oferă niște memorii la fel de originale, ce nu se aseamănă ca stil cu nici o altă carte de amintiri. Specificitatea lor este marcată mai ales prin aceea că puţinele evenimente exterioare din carte nu sînt evocate şi nu capătă pentru Jung o semnificaţie decît raportate la evenimentul interior într-adevăr major al vieţii lui — întîlnirea conştientului cu inconştientul.

„Viaţa mea este povestea unei realizări de sine a inconştientului, mărturiseşte Jung în deschiderea Prologului, pentru ca puţin mai jos să spună: „În faţa evenimentelor interioare, celelalte amintiri pălesc — călătoriile, oamenii şi lucrurile înconjurătoare. [...] Amintirea faptelor exterioare ale vieţii mele s-a estompat în cea mai mare parte sau a disparat. Insă întîlniriîe cu cealaltă realitate, coliziunea cu inconştientul, mi s-au întipărit în memorie şi nu mai pot fi şterse. Acolo a fost întotdeauna abundenţă, a fost întotdeauna bogăţie, şi orice altceva a trecut pe un plan secundar. Dar în realizarea acestui caracter cu totul aparte al „autobiografiei şi-a lăsat cu siguranţă amprenta şi personalitatea Anielei Jaffé, care, lucrînd la sfîrşitul anilor '30 la Ziirich ca secretară şi simţindu-se prea împovărată de maladii fizice şi psihice, s-a adresat unui psiholog pentru analiză; în cele din urmă, i s-a acordat o şedinţă cu însuşi Jung, iar de aici a pornit o colaborare ce avea să dureze tot restul zilelor maestrului, culminînd cu ultimii lui patru ani, cînd, angajîndu-1 în conversații intense despre viața lui (mai ales lăuntrică), i-a stenografiat replicile, pentru ca mai tîrziu să le prelucreze şi editeze. „Aniela Jaffé a fost unică în blîndeţea şi amabilitatea ei, în spiritualitatea ei receptivă, în talentul ei de a mînui condeiul şi loialitatea faţă de omul a cărui psihologie a însemnat atît de mult pentru ea. Păstrîndu-şi cele mai bune calităţi din trecutul ei de muncă grea de secretariat — simţul organizării şi ochiul ager pentru ceea ce este esenţial — a progresat, devenind un analist bine cunoscut şi foarte apreciat şi un autor în adevăratul sens al cuvîntului", se scrie în necrologul apărut în gazeta londoneză The Independent, la 5 noiembrie 1991.